CICLUL VIETII DE FAMILIE

Succesiunea stadiilor prin care trece o familie de la formare pana la disolutie, cunoscute sub numele de ciclurile vietii de familie, au patternuri diferite de consum datorita variatiilor structurii si marimii veniturilor. Nasterea unui copil, plecarea acestuia din gospodarie, iesirea la pensie, nasterea unui nepot, moartea unuia dintre parteneri sunt evenimente importante in viata omului, care modifica relatiile dintre membrii familiei si solicita realocari ale resurselor gospodariei. Dupa Pete Alcock (1997), veniturile medii ale unei familii obisnuite au forma literei U intors si anume: la adultul tanar creste, la adultul de varsta medie atinge un platou, iar la varsta a treia scade. Ciclurile vietii gospodariei din punctul de vedere al veniturilor au beneficiat de studii in special din partea sociologilor care au abordat cu precadere riscul pentru intrarea in saracie in anumite stadii ale familiei. De asemenea economistii au abordat ciclurile vietii gospodariei focalizandu-se pe variatia comportamentului de consum in functie de acestea (Voicu M. www.iccv.ro).

Astfel inca din 1902, Rowntree S., studiind viata de familie a muncitorilor englezi de la inceputul secolului XX, evidentiaza trei perioade cu risc pentru saracie: copilaria, cresterea copiilor si batranetea (Rowntree, S.,1901). Schimbarea componentei familiei, cupluri fara copii, cupluri cu un copil, cupluri cu doi sau mai multi copii genereaza de asemenea modificari in economia familiei.

Evolutiile demografice postbelice de scadere a natalitatii, de amanare a fertilitatii, de crestere a divortialitatii si a sperantei de viata au impus o reclasificare si reevaluare a ciclurilor de viata. Wilkes stabileste trei tipuri de gospodarii: sub 35 de ani, peste 35 de ani, in care barbatul este pensionar si peste 35 de ani cu barbatul nepensionat, pe care le subdivide in functie de starea civila (casatorit, necasatorit, divortat) si de prezenta/absenta copiilor. Se evidentiaza ca familiile tinere tind sa cheltuiasca pentru dotari cu bunuri de folosinta indelungata. Aparitia copiilor schimba patternul de consum spre hrana imbracaminte, jucarii, intrarea la scoala a copiilor determina cheltuieli pentru educarea lui, iar odata cu cresterea lor cheltuielile incep sa fie distribuite si spre calatorii, distractii. Dupa cum se poate observa copiii determina familia la o multitudine de costuri directe, cum sunt: hrana, jucariile, imbracamintea, cele pentru ingrijirea medicala si educatia etc. Copii mai presupun pentru familie si costuri indirecte, cum ar fi cele datorate de retragerea temporara a mamei de pe piata muncii (care diminueaza veniturile) sau pentru plata unei alte persoane pentru ingrijirea copilului daca aceasta isi continua activitatea.

Persoanele de varsta a treia sunt de asemenea un grup cu risc pentru saracie ca urmare a iesirii la pensie, prin scaderea veniturilor, a cresterii cheltuielilor pentru ingrijirea sanatatii, chiar daca scad cheltuielile de alta natura. Situatia nu este omogena. Cei mai afectati sunt cei foarte batrani, pentru ca de obicei din cuplu a ramas o persoana vaduva, iar economiile s-au erodat prin inflatie. Femeile foarte batrane de asemenea sunt mai sarace decat barbatii de aceeasi varsta, pentru ca majoritatea dintre ele au avut un nivel de scolarizare mai scazut, fiind incadrate cu salarii mai mici pe piata muncii si beneficiind de pensii mai mici (George Vic., 1996).

In functie de mai multe criterii operative vom distinge in psihologia varstelor mai multe perioade, stadii de dezvoltare psihica. Reperele psiho-dinamice se exprima in conduitele intregii vieti si sunt utilizate pentru determinarea momentelor de schimbare in ciclurile vietii. De asemenea aceste repere psiho-dinamice ne permit sa descriem probabilistic si prospectiv dezvoltarea personalitatii si reactiile specifice individuale pe aceste cicluri de viata. Cum trebuintele si interesul momentan stimuleaza dezvoltarea psiho-somatica si orice activitate, putem afirma ca dinamica vietii de familie de origine (de orientare, consanguina) si a vietii familiei de procreare (proprie sau conjugala) este marcata de aceste doua aspecte.

In functiile de criteriile utilizate, cum ar fi dezvoltarea psihica, statusul biologic viata sociala si profesionala, limitele de varsta a etapelor (ciclurilor de viata) difera. Schiopu U. si Verza E. disting urmatoarele cicluri si stadii de dezvoltare psihica:

- ciclul de crestere si dezvoltare din primii 20-24 de ani de viata cu etapele ei specifice: copilaria (cu substadiile ei), pubertatea si adolescenta;

- ciclul adult, care prelungeste dezvoltarea psihologica ce se extinde pana la 65 de ani;

- ciclul varstelor de regresie, al batranetii, de la 65 de ani pana la moarte (Schiopu U., Verza E., 1997, p.44, 45).

Ereditatea, mediul, educatia unei epoci dau un cadru general specific speciei umane si un cadru particular individual. De exemplu cresterea sperantei de viata, a varstei de pensionare a modificat conceptul de varsta a treia si de limita de varsta, situata in jurul a 55 de ani, la cea de peste 65 de ani; prelungirea perioadei de scolarizare cu amanarea casatoriei si a parentalitatii a dilatat limita superioara de varsta a tineretii.

Criteriul pozitiei fata de angajarea profesionala si statutul de parinte par a fi cele mai relevante pentru etapele de: tinerete (25-35 ani), varsta adulta (35-65 ani) si varsta a treia. Pentru tinerete integrarea socio-profesionala si intemeierea unei familii este cadrul trebuintelor personale si al solicitarilor sociale care determina structurarea mai profunda a 3 subidentitatii: profesionale, legate de structura familiei personale, parentale. Pentru ultimele decenii ale secolului XX si inceput de secol XXI se evidentiaza o dilatare a limitei superioare a tineretii.


Citeste mai departe
© psihodezvoltare.ro