PROFILE PSIHOLOGICE, PSIHO-DIAGNOSTIC SI TERAPII PORNIND DE LA FAMILIE

Psihiatrul ungur Leopold Szondi (1893−1986), elev al lui S. Freud si E. Beuler, mari personalitati ale psihologiei si psihiatriei mondiale a sistematizat o disciplina bazala a psihologiei profunzimilor alaturi de Psihanaliza (S. Freud) si de Psihologia analitica (C. G. Jung) intitulata „psihologia destinului” (Deri S., 2000; Ivana D., www.leopoldszondi.ro)

Constelatia genealogica (familiala) are rol determinat in derularea vietii individului ca purtator al zestrei bio-psiho-sociale a neamului din care se trage. L. Szondi demonstreaza ca drumul in viata nu are exclusiv o destinatie de tip fatalist, ci se realizeaza prin alegerea in: iubire (institutionalizata in casatorie), prietenie (idealul social care uneste un grup, o asociatie, societate etc.), profesie (vocatia care va sta la baza unei cariere), boala (electivitatea pentru o categorie de afectiuni somatice sau psihice), moarte (un anume mod de a muri: lent, violent, brusc).

Aceste mari domenii de alegere cu valoare de destin sunt motivate atat de educatie, cat si de mostenirea sa in posibilitati de existenta si pot fi cunoscute prin analiza arborelui genealogic. Szondi propune un test bazat pe mecanismul alegerii simpatetice si un instrument „diagnosticul experimental al pulsiunilor” si ajunge la urmatoarea concluzie. Alegerea parteneriatului marital, amical, vocational, morbid si tanatic este mai putin determinata de configuratia astrelor in momentul nasterii si mai mult de structura posibilitatilor sale de relatie interumana: intima (cu sine insusi, intrapersonala), de proximitate (interpersonala) si sociala (cu grupul si cu societatea in general = constiinta sociala).

Leopold Szondi
a elaborat testul proiectiv numit „test al pulsiunilor”. Initial s-a dorit probarea experimentala a teoriei genelor pulsionale”, pe care autorul a emis-o incercand sa sintetizeze intr-o maniera originala datele existente la acea vreme din genetica, psihanaliza si psihopatologie. El sugera ca omul poseda de la nastere un echipament genetic pulsional pe care il actualizeaza in decursul vietii sale printr-o suita de alegeri existentiale care ii marcheaza si ii construiesc destinul. Aceste alegeri se refera la optiunile constiente si inconstiente privind principalele domenii ale vietii: iubire, prietenie, profesie, boala si moarte.

Asadar, destinul individului este cumva determinat de un stoc de gene ancestrale, transmise prin arborele sau genealogic prin ascendenta sa familiala. Szondi observa anumite similitudini „destinologice” pe care membrii unei aceleiasi familii le manifesta plecand de la acest echipament genetic comun, care circumscrie ceea ce el denumeste inconstientul familial ca de exemplu: mai multi membri ai aceleiasi familii, care sufera sau au suferit de o anumita boala mentala sau care isi aleg profesii similare cu cele ale ascendentilor lor, sau care manifesta un acelasi tip de relatie erotica sau care, pe ansamblu, sunt ghidati spre destine simetrice cu cele ale stramosilor (Dumitrascu N., 2005)

Inconstientul familial este o entitate situata intre inconstientul personal postulat de Freud si cel colectiv analizat de Jung, aflata de intr-un raport dinamic inevitabil cu celelalte doua. Inconstientul colectiv, apartine speciei umane in general se particularizeaza luand o anumita directie pe linia unui arbore genealogic. Insusi Jung, printr-o incursiune genealogica in istoria propriei sale familii descoperea in el ceva din sangele lui Goethe. Inconstientul personal este la randul lui alimentat de predispozitiile latente aflate in inconstientul familial. Freud acorda importanta factorului ereditar in etiologia nevrozelor. Psihologia destinului furnizeaza si o metoda de educatie si terapie, asa-zisa terapie destinologica sau destinterapie ca sistem de asistenta a eventualelor tulburari ale vietii de relatie, bazat pe metoda analizei patologiei pulsionale.

Contributia lui Szondi la “stiinta despre inconstient” consta in studiul sistematic al inconstientului familial (genealogic) - parte integranta a inconstientului, alaturi de cel individual (ontologic) freudian si de cel colectiv (arhetipal) jungian. Szondi arata ca sursa primara a reproducerii unor comportamente anterioare mai mult sau mai putin fixe, prestabilite, este de natura genetica. El introduce notiunea de „gena pulsionala” pe care o defineste ca fiind o particula specifica aflata in zestrea nativa a individului si alcatuita dupa principiul, deja statutar in genetica, al „alaliei multiple” cu participarea celor doi genitori in proportii diverse de homo si heterozigotism.

Citeste mai departe

© psihodezvoltare.ro