PROFILE PSIHOLOGICE, PSIHO-DIAGNOSTIC SI TERAPII PORNIND DE LA FAMILIE
Psihiatrul ungur Leopold Szondi
(1893−1986), elev al lui S. Freud si E. Beuler, mari personalitati ale
psihologiei si psihiatriei mondiale a sistematizat o disciplina bazala a
psihologiei profunzimilor alaturi de Psihanaliza
(S. Freud) si de Psihologia analitica
(C. G. Jung) intitulata „psihologia destinului” (Deri S., 2000; Ivana D., www.leopoldszondi.ro)
Constelatia genealogica (familiala)
are rol determinat in derularea vietii individului ca purtator al zestrei
bio-psiho-sociale a neamului din care se trage. L. Szondi demonstreaza ca
drumul in viata nu are exclusiv o destinatie de tip fatalist, ci se realizeaza
prin alegerea in: iubire (institutionalizata in casatorie), prietenie (idealul
social care uneste un grup, o asociatie, societate etc.), profesie (vocatia
care va sta la baza unei cariere), boala (electivitatea pentru o categorie de
afectiuni somatice sau psihice), moarte (un anume mod de a muri: lent, violent,
brusc).
Aceste mari domenii de alegere cu valoare de destin sunt motivate atat
de educatie, cat si de mostenirea sa in posibilitati de existenta si pot fi
cunoscute prin analiza arborelui genealogic.Szondi propune un test bazat pe mecanismul alegerii simpatetice si un
instrument „diagnosticul experimental al pulsiunilor” si ajunge la urmatoarea
concluzie.Alegerea parteneriatului
marital, amical, vocational, morbid si tanatic este mai putin determinata de
configuratia astrelor in momentul nasterii si mai mult de structura posibilitatilor
sale de relatie interumana: intima (cu sine insusi, intrapersonala), de
proximitate (interpersonala) si sociala (cu grupul si cu societatea in general
= constiinta sociala).
Leopold Szondi a elaborat testul
proiectiv numit „test al pulsiunilor”. Initial s-a dorit probarea
experimentala a„teoriei genelor pulsionale”, pe care autorul a emis-o incercand sa sintetizeze intr-o maniera
originala datele existente la acea vreme din genetica, psihanaliza si
psihopatologie. El sugera ca omul poseda de la nastere un echipament genetic
pulsional pe care il actualizeaza in decursul vietii sale printr-o suita de
alegeri existentiale care ii marcheaza si ii construiesc destinul. Aceste
alegeri se refera la optiunile constiente si inconstiente privind principalele
domenii ale vietii: iubire, prietenie, profesie, boala si moarte.
Asadar,
destinul individului este cumva determinat de un stoc de gene ancestrale,
transmise prin arborele sau genealogic prin ascendenta sa familiala. Szondi observa
anumite similitudini „destinologice” pe care membrii unei aceleiasi familii le
manifesta plecand de la acest echipament genetic comun, care circumscrie ceea
ce el denumeste „inconstientul
familial” ca de exemplu:
mai multi membri ai aceleiasi familii, care sufera sau au suferit de o anumita
boala mentala sau care isi aleg profesii similare cu cele ale ascendentilor
lor, sau care manifesta un acelasi tip de relatie erotica sau care, pe
ansamblu, sunt ghidati spre destine simetrice cu cele ale stramosilor (Dumitrascu
N., 2005)
Inconstientul
familial este o entitate situata intre inconstientul personal postulat de Freud
si cel colectiv analizat de Jung, aflata de intr-un raport dinamic inevitabil
cu celelalte doua. Inconstientul colectiv, apartine speciei umane in general se
particularizeaza luand o anumita directie pe linia unui arbore genealogic. Insusi
Jung, printr-o incursiune genealogica in istoria propriei sale familii
descoperea in el ceva din sangele lui Goethe. Inconstientul personal este la randul
lui alimentat de predispozitiile latente aflate in inconstientul familial.Freud acorda importanta factorului ereditar in
etiologia nevrozelor. Psihologia destinului furnizeaza si o metoda de educatie si
terapie, asa-zisa terapie destinologica sau destinterapie ca sistem de asistenta
a eventualelor tulburari ale vietii de relatie, bazat pe metoda analizei
patologiei pulsionale.
Contributia lui Szondi la “stiinta
despre inconstient” consta in studiul sistematic al inconstientului familial
(genealogic) - parte integranta a inconstientului, alaturi de cel individual
(ontologic) freudian si de cel colectiv (arhetipal) jungian. Szondi arata ca
sursa primara a reproducerii unor comportamente anterioare mai mult sau mai putin
fixe, prestabilite, este de natura genetica. El introduce notiunea de „gena
pulsionala” pe care o defineste ca fiind o particula specifica aflata in
zestrea nativa a individului si alcatuita dupa principiul, deja statutar in
genetica, al „alaliei multiple” cu participarea celor doi genitori in proportii
diverse de homo si heterozigotism.